Pe un drum presărat cu frânturi de lumesc Amintind de un timp cu risipe de cer, Se înșiră un gând apărut din eter, Fulgerând prin văzduh și lovind nefiresc. Și-ar dori un trecut, dar îl caută-n van, Și-ar dori viitor, dar o viață de gând E un joc neștiut, e-o nălucă trecând Ca un punct rătăcit pe un mare ecran. Iar în gândul acel cu trăirea-n acum Se ivi-ntrebător o scânteie: “Tu știi Că mergi iar pe-un drumeag cu-amintirile vii? Ai mai fost, îl străbați, niciodată alt drum”. - Spui că vin și mă-nșir pe aceleași poteci? Să însemne că am pe aici un trecut Ce m-aduce în el și îmi e cunoscut? Nu-i al meu: ochii lui par sălbatici și reci! “Când mai vii să-l străbați, fă ca trunchiuri și stânci Să se-mbrace frumos și să-ți fie alint, Ca un vis, ca un cânt, dar … și visele mint, Chiar și cele ce vin din simțirile-adânci.” - Să mai vin? De-aș putea! De-aș avea viitor! Cum pot eu, doar un gând ce nu crede-n trecut, Să-ndrăznesc a visa că, pe drumul pierdut, Aș găsi ce-mi doresc? Doar de-s gândul de dor!
sâmbătă, 31 mai 2025