Voi duce eu iubito de-acum, destulă toamnă Să nu lași toamna iubito să-ți cuprindă primăvara din sufletu-ți frumos, chiar de vezi pe-a vântului oglindă frunzele dansând ușor și maiestuos! Că de admiri acum frunzele cum zboară, ele-s purtate-n zbor pe-o aripă de vânt dar vor sfârși iubito, căzute la pământ, că-n dansul lor iubito, ele se duc să moară! Nu lăsa iubito, să te cuprindă toamna, cu-a ei culoare brună, cărămiziu aprins, toamna e frumoasă cât își păstrează haina, dar va veni și ziua când totul va fi nins! Atâția ani iubito, a fost în mine iarnă eu știu cum este iarna, la câte ne condamnă, voi duce eu iubito de-acum, destulă toamnă, să nu apuce iarna, cu frigu-i să ne cearnă! Să nu lași toamna iubito să-ți cuprindă primăvara din sufletu-ți frumos, chiar de vezi pe-a vântului oglindă frunzele dansând ușor și maiestuos!