Voi n-ați văzut cum marea s-a gârbovit sub toamnă, cum strigă marinarii spre cerul mânios, nici bărcile izbite de valul de aramă ce a cuprins în brațe un ultim albatros. Voi n-ati văzut nisipul încercănat de alge, cu tâmplele albite de-al scoicilor sobor, în depărtări, pescarul năvodul când îl trage parcă-i bătrânul Chronos oprind timpul din zbor. Voi n-ați văzut nici luna întinsul cum străbate lăsând pe ape urme asemeni unui melc, nici farul cum clipește cu lacrima-i ce arde chemând la țărmul rece corăbii care trec. Voi n-ați văzut durerea din coamele-nspumate! Pierdută-n herghelii de raze este vara, s-a stins ca Afrodita din epopee moarte. Voi ați plecat, e toamnă, și n-ați văzut cum marea... adina v. 8.11.2018 ©Adina V.
sâmbătă, 31 mai 2025