Voievozi din lemn Căutând izvor de vânt, împletind apă cu piatră Dau de lumea amuţită a nălucilor de lemn Ce-n trăsuri de-amărăciune şi în schit cu jale-n vatră Îşi înalţă mânăstiri scrijelind pe veacuri semn. Înfigând în vămi apuse strigăte de vindecare Şi-n tăceri de frunze frânte rugile din paraclis, Voievozi din lemn sărută dimineţile precare Şi îşi plâng de noapte bună câte-un frate ce-i ucis. Au fost secole şi evuri de zăpezi însângerate Când din clopote de trupuri veşniciei au fost scut Voievozi din lemn asudă din inelele crestate Când sentinţe mercantile duc securile în rut. Au purtat pe umeri vină când din cer cădea arţag Peste stepele din satul hăituit de cotropiri, Şi au fost podea la hău în colibe tari de fag, Dar acum sunt sacrilegiul unor laşi şi unor zbiri. Stau aliniaţi la poale despuiaţi de amintiri Nu e nimeni cu tămâie să le ‘nalţe ruguri demne Voievozi din lemn se pleacă.Şi cu aşchii în priviri Pier în urna lăcomiei voievozilor de lemne. S-a mai pomenit vreodat’, muntele e smârc pustiu Căci în frunză clocotită s-au înfipt sfori şi topoare, Voievozi din lemn nu plâng, dezbrăcaţi de anteriu, Sunt mai vii în trup ciuntit decât cei ce au cosoare. Ram foşnit din brazi şi ulmi încropind de dor litanii Se amestecă cu cerul, şi-o răcoare lasă semne Domnitori din lemn doinesc printre rugi şi epifanii, Chiar de miruiesc din cetini vânzătorilor de lemne. Marian Puscasiu Iulie 2015
sâmbătă, 31 mai 2025