Din nou vorbesc cu Tine-n gând, Fiindcă nu vreau să vezi plângând Un suflet zbuciumat, căci doare... Ai fost pus și Tu la-ncercare! Ce vreau să-Ți spun? Și Tu știi asta: Pe muntele pleșuv, năpasta, Cu aripi largi, cioc acvilin, Lovește-n mine când mă-nchin! Pasăre fără de vre-un suflet, Mă face să cerșesc, în urlet, Să aibă milă de iubire, Să n-o omoare-n-'pătimire! De-aceea-ți spun în gând...că vreau, Pe munte, singură să stau... Să nu simți cum durerea crudă Vrea la iubire să ajungă! Știi...de câtva vreme nu mai plâng, La poala muntelui e-un crâng Și-acolo cântă păsări care Se-ntrec cu o privighetoare! Scufund durerea-n lac de lacrimi Și lacrimile-n negre patimi, Iar patimi arunc spre năpastă Ce zboară sus...printr-o fereastră! Fereastra gândurilor negre Năpasta a lăsat-o-n umbre Ce se topesc într-o lumină Desprinsă din steaua divină! Acum, pe munte, pot să-ți spun: Vreau să cobor, încet, pe drum, S-ajung în crâng, să cânt iubirea, În ea să-mi găsesc mântuirea!
sâmbătă, 31 mai 2025