Nu te-am văzut demult. Te-aş fi uitat dacă între timp oamenii nu ar fi început să poarte chipul tău şi arborii să te îmbrăţişeze de la o vreme cu scoarţa şi dacă drumul nu mi-ar părea un lung braţ al tău şi copiii n-ar fi de fapt un fel de suflet al tău care îmi pune mereu întrebare şi dacă mâna cu care scriu nu ar fi ţinută pe dinlăuntru de tine şi în felul acesta nu te-aş putea învăţa să desenezi ciudate hieroglife în care dunga privirii se apasă subţire şi apoi se-nconvoaie-a zâmbire şi dacă gesturile mele nu ar fi devenit atât de mult ale tale, încât aproape mă tem să mă ating, şi dacă aerul pe care îl respir nu ar fi atât de ameţitor de al tău încât sunt orbită de tine, orbită de tine, orbită de tine şi e o atât de rară şi scurtă sărbătoare să mai întrezăresc vreo amintire cu mine, aceea care s-a pierdut în încercarea de a te uita. Nu te-am văzut demult. Pe aici eşti doar tu. Şi mi-e atât de dor de mine.
vineri, 6 iunie 2025