Din stradă vor răsuna cântece, ropotul ploii și nebunia unui avânt... Totdeauna, din stradă, vin învingătorii cei , adesea, ”învinși”.... Ascultați! Undeva, pe caldarîm... se-aruncă cu arginți. Ca vulturii se vor roti primejdiile, sub sub fruntea prea senină a unui gând înflorit. În arbori, tac frunzele pentru o clipă; se clatină umbra, în preajmă, se-aude furtuna, norii gonind. Vedeți strada? Nu departe de ieri, sărbătoream anii cei tineri, flamuri fluturând în neștire; s-au dus... la ceasul amiezii, vin cerberii zilei să doarmă în frunziș; o pasăre zboară, pe linia cerului nici urmă de teamă, voci din trecut... Sub arcul boltit, se râde, se plânge în voie. Secerătorii coboară cântând, spre verdea câmpie. Sub liniștea unui rod, cineva nevăzut - șoptește ușor un descânt – Din stradă vor răsuna clopote, pași melancolici, dorinți. Pădurile ard, coloane de fum se îndreaptă spre lunci; Ah, ce tulbure-i visarea la căpătâiul orelor ce mint! Vedeți strada?! Pe-aici, nu demult, mă plimbam ca un zeu! Nici un strigăt în aer –, doar risipă de pași și ploile toamnei, târziu... cineva, nu știu cine... a sădit o noapte între drumul de ieri - și vuietul unui timp neștiut. Era, pe aici, un blând secerător?!! Totdeauna, din stradă, vin învingătorii cei , adesea, ”învinși”....