Vrajă

Nu-i greu deloc 
Să intuieşti
Că plaja-i plină
De schelete 
Şi nu mă mir
Cǎ par fireşti
Pe un nisip
Cu irizaţii de safir. 
Un muşchi 
Gingaş, 
Un sân
Te mişcă 
Pentr-o secundă,
Dar gândul, 
Hoţ-hapsân,
Spre goluri 
Se afundă.
Că sunt 
Atât de multe oase,
În cimitir 
Ca şi pe plajă,
Nu mă-ndoiesc, 
Dar ce foloase
Ne aduc,
Doar simpla vrajă?