Vreau să plec! ... Cu fiecare zi, E parcă mai aproape Acea ultimă zi Când să mă-ngroape! ... Să adorm aici, aștept Iar dincolo, m-așteaptă, Să trec prin acea poartă Omul-Cel-Drept, Să mă deștept! ... Și voi pleca, da, voi pleca Departe, departe Spre uriașii Ce-mi calcă pașii Ca să mă poarte, În lumea mea! ... Numai aici lăsa-voi umbre Și urme pe drum Să se preumble Atunci și acum, Să mă vorbească, Să-și amintească De mine, postum! ... Eu sunt un eșec, Mai degrabă rateu De Dumnezeu Și vreau să plec! ... Să nu mă opriți, Să mă priviți, Ca pe visătorul nărod Plin de frunze Țesute pe pânze Dar fără de rod! .... Când El flămânzea, Eram în drum Eram înfrunzit, Și L-am păcălit Că eram gol, Neroditor, Iar El, supărat, M-a blestemat, De m-am uscat! ... Unde să-ascund, Lipsa-mi de rod, Din fața Lui rămas flămând?! ... Cântați-mi prohod, Că blestemat, Eu sunt uscat, Sunt un eșec, Mai degrabă rateu De Dumnezeu Și vreau să plec!