- Azi nu mai las iubirea amanet, Vreau să trăiesc la fel ca Prometeu De la-nceput, întregul alfabet, Și mă aprind arzând instantaneu Când te lipești ușor de pieptul meu. Eu fără tine aș fi incomplet, N-aș mai putea să cânt precum Orfeu, M-aș transforma într-un banal ascet Ori poate într-un simplu exeget Ce s-ar ruga la zei și lui Morfeu Să-i dea spre lumea viselor bilet Și să nu cadă-n plasa lui Tadeu. - N-am cauterizat aceste răni Chiar dac-au sângerat în lipsa ta, Cu gleznele încătuşate, vămi, Am traversat, dar încă pot visa Şi pot trăi pe-o muchie de cuţit, Iubind extrem, aşa cum te iubesc, Ţi-am pus în palmă calm şi explicit Sufletul meu întreg şi-acolo cresc Ca-ntr-un pământ edenic vise noi Cu fructul cubic, dulce şi amar, Şi astăzi m-aş întoarce înapoi Să studiem acel abecedar. Ioan Grigoraș & Liliana Trif