Vremea codrului

Codrul vorbește despre tine,
când vântul suflă rece,
iar vremea se răzbună,
trăind printre frunze adunate,
te-ascunzi-n scorbura-ntunecată,
iar când se ivesc stelele-n noapte,
privești la lună,
ca la astrul nopții sidefat
și calea se luminează peste pădure,
atunci când izvoarele curg întruna,
ducând apa în pârâuri,
în zona de răcoare a codrului.
Spre dimineața codrul se trezește,
iar vântul se mai oprește
și-ncep frunzele să răsune,
că vine vreme nebună,
viscolul oștirea-și pornește,
iar norii cenușii se-adună,
cad fulgii cu farmec aparte,
iar codru-ntreg se-nveselește.