privirea fixa tavanul unei camere întunecate de hotel de la periferie pe el se rânduiau litere necunoscute niște forme ciudate strălucitoare despre care do do spusese că le văd noaptea doar cei puțini cei care uită de înțelesul acestei lumi literele se mișcau alcătuiau perechi și lumina lor devenea tot mai intensă ca niște stele sau poate comete care urmau să cadă într-o carte apoi să se stîngă până când altcineva avea să le trezească din letargie din apatie din așteptare și abia atunci tavanul întunecat de la periferia unui drum nesfârșit urma să arate calea prevăzută de un do do rămas în așteptare fără cuvinte adina v. 26.11.2019
sâmbătă, 31 mai 2025