din tot ce mi-am fost nu-mi mai aparţine nimic sunt a ta în întregime creată din coasta începutului de lume a timpului tău tu alfa eu omega doi poli ai aceleiaşi existenţe fii ai unui Dumnezeu obosit de eşecuri de pedepse aruncate peste oameni şi îngeri deopotrivă nu ne suntem continuări ci enclave unul în sufletul celuilalt nici creatorul n-ar putea spune cert unde începi tu unde sfârşesc eu suntem o sublimă îmbinare de culori şi sentimente aşezate pe pânza de păianjen a vremelniciei şi totuşi câtă veşnicie se odihneşte în palmele tale iubirea mea *** am fost vânt de miazănoapte pe buzele tale m-am oprit să-mi stâmpăr setea cu perle de rouă căzute din ochii unui serafim somnoros mi-am făcut cuib în atriul stâng al timpului tău tapetat cu puf de lebădă ceaikovski te-o fi așezat în portativul vremii înaintea mea sufletul meu te inspiră profund dispneic și sonor insuficient de parc-aș locui pe o planetă lipsită de oxigen cu tine începe și se sfârșește liniștea și neliniștea mea ne-am născut citindu-ne în palmă poezia destinului dumnezeu a jucat totul pe o singură carte fără cusur creația lui își cere dreptul la veșnicie și totuși câtă tăcere amuţeşte limba ceasului pentru o secundă numai a noastră iubirea mea liliana trif & ioan grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025