Eram copil, când limba mieilor înțelegeam Și îmi păreau cele mai scumpe păpuși vii din lume, Erau vacanțe lungi cu saci de amintiri de neuitat Puși la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăție. Era pe vemea copilăriei mele, Atât de ieftină și des găsită bucuria Și-mi amintesc cât de săraci eram, Că o păpușă din zdremțe de aveam, Mă lăudam copilăros la toți copiii. Acum nepoții noștri au de toate Mă bate Dumnezeu să mint, Dar tot mai des îi paște nemulțumirea, plictiseala Și libertatea o înțeleg greșit. Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini, Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă, Umblam desculță, plouată și dezbrăcată ca să mă călesc, mă sfătuiau părinții Eram sănătoasă și fericită alături de copiii din vecini Cu care de când mă știu m-aveam ca și cu frații. Părinții noștri erau prieteni buni Și se-ajutau la orice trebușoară gratis, Iar ale noastre mame, una pe alta se învățau Cum să gătească ieftin, sănătos, mâncăruri naturale, Ca ciorba de salată păsărească. Iar cerul ziua pe-atunci era mult mai albastru ca acum Și păsări mii brăzdau cu zborul lor văzduhul primitor, Azi tot mai des aud doar croncănit de ciori, Iar după fluturii ce m-alergau prin luncă, mă cuprinde dorul. Eram copil când mă striga vecina Savu peste gard, Să-mi dea clătite cu duceață cu urdă și mărar, surpriză Azi când ne întâlnim vecinii ne cântărim dintr-o privire Și cu un rânjit mușcător pe buze abia ne salutăm. Erau frumoase acele vremuri de demult, Aveau atâta libertate, pace, suflet și descânt, Mă bucur că deși s-au dus demult, Din drumul lor călător, le pot întoarce adesea în gând. Eram copiii săraci pe-atunci, De aceea inventam atâtea bucurii Din orice nimic ce ne ieșea în cale, Azi, copiii moderni râvnesc trecutul, Căci i-au saturat ofertele, Visele lor sunt pline numai de mașini, bani și țoale, Dar lipsite de povești și de dragoste.
sâmbătă, 31 mai 2025