Ca un trubadur romantic tu m-ai cucerit, cu a profunzimii voce m-ai sedus smerit. Am vibrat ca o vioară sub arcuşul tău şi ai reaprins vulcanul sufletului meu. Am ştiut în acea clipă că, pentru vecie, poezia vieţii mele ţi-o datorez ţie. Eşti tăcut când ne iubim, nu scoţi nicio vorbă, mă săruţi şi inima-ţi bate ca o tobă. Clocotesc în mine valuri de iubire pline, transformându-se în lavă, ele vin spre tine. Un călăreţ fantomatic pari în acea clipă, care-mi ţine trupu-n braţe şi duios m-alintă. Deşi eşti un trubadur şi eu o leoaică, mi-aş dori, ca în savană, să plecăm în taină. Să găsim o oază să ne ocrotească, Şi a vieţii rouă-n zori să ne răcorească.
sâmbătă, 31 mai 2025