Azi m-am lovit de timp, Într-o încercare de a evada din mine Sau din minte, nu-mi amintesc exact... Picioare de plumb ce-mi aleargă-n neștire, În neștiință, într-o nebună goană... M-am împiedicat de ghețari cu inimi ascuțite Și am căzut lipită de tăișul lor Care-mi perfora zâmbetul de marmură... Sacadat... respiram un non-aer, Iar privirea secera în două cerul pământiu, Încerc să mă ridic, dar alunec din nou Peste nu știu ce trup dezgolit... Cu privirea scăldată-n oglinda de-azur, Cu lacrima altuia pe-obrazul stâng, Simt un ecou ce mă strânge-n adânc, Când printre buze se-nghesuie să-mi zboare Mii de păsări de lut... Mă găsesc, de fiecare dată, cum nu sunt... Azi m-am lovit de timp, Într-o încercare de a evada din mine Într-o lună cu treizeci și două de zile...
sâmbătă, 31 mai 2025