în noaptea asta simt iarăşi misterul mătăsii sărutându-mi palmele când o ajut să cadă de pe umerii anotimpului cald ce ne-a unit destinele dezbrăcându-se de toate ninsorile unui timp preocupat doar de plăceri efemere și strălucești atât de frumos ca o lumânare ce pictează cu flacăra jucăuşă arabescuri pe scutul de gheaţă albastru colorând artificiile înflorite în fântâna sufletelor noastre aș vrea unele nopţi să ţină o veşnicie să-ţi mângâi respiraţia cu cerul gurii și să aprind globuri în dumbrava inimii acolo unde-am sădit cu buzele primul cuvânt fermecat noaptea asta să nu se termine niciodată să te admir cum treci pe puntea dintre ieri şi mâine desculță în dantelă roşie (you can leave the hat on) ca-n anul primului sărut tatuat pe coapse cu mișcări aldine în cântecul magnoliei albe care m-a sedus definitiv și iremediabil
vineri, 6 iunie 2025