Zâmbetul lui Pessoa

Spiritul lui Pessoa
Priveşte grav asupra omenirii
-Aceeaşi metafizică
De neînţeles,
Acelaşi absurd în care 
Plonjăm
Nepăsători şi meschini,
Aceeaşi magie a naturii
Pe care refuzăm
Să o primim
În sufletele noastre,
Aceleaşi bănci de piatră
Pe care se vor aşeza urmaşii noştri
Atunci când deasupra noastră
Nu se va mai afla decât
O lespede de mormânt...
Aceeaşi dorită puritate.
Acelaşi fatidic întuneric.
O viaţă aflată sub semnul contradicţiei
Perpetue...
Pessoa, aflat acolo,
Sus,
Printre stele,
Zâmbeşte.
Pentru prima oară.