ZĂPADA DE LUT de Marian Florentin Ursu * Mă-nfior şi acum căutând prin ninsori, O cărare prin timp şi-o potecă spre noi, Dar mi-apari din zăpezi, străbătând din trecut Şi îmi pui mâna ta peste umărul ud Cu un braţ plin de flori mă condamn să te iert Şi te-aştept răstignit într-un secol incert Dar îmi cresc nişte cuie în glezne şi-n mâini Când mă arde pe frunte cununa de spini Te iubesc absolut, şi-n genunchi te iubesc, Şi aici, şi acum, şi-ntr-un mod nelumesc, Dar mai mult te doresc la finalul de an, Când ne ninge cu iezi şi cu flori de castan Când te-mpiedici de zbor nu ai unde să cazi Şi iubirea de ieri, e zăpada de azi, Eu trăiesc respirând tot ce-a fost între noi Şi în anii ce vin şi în lumea de-apoi Te aştept cu o mână de cetini de brad, Cât mai pot să ascult cântecul vreunui bard Şi când vii peste ani să-mi vezi chipul tăcut, Să mă strigi căutând prin zăpada de lut...
sâmbătă, 31 mai 2025