Din cer, timidă ca o fată mare, Supusă, ţi se-aşterne, toată, la picioare, Ca un covor de bun-venit la mine, Zăpada cea mai pură, dorul să-ţi aline. Stau fulgii-n aer până-ţi cad pe buze, Dar gravitaţia ta n-au cum să o refuze Şi se topesc de dulcile-ţi săruturi, Lăsându-şi la o parte ale gheţii scuturi. Iar lunecuşul străzilor pustii Îţi netezeşte calea, ca tu să poţi să vii Cu sania dorinţelor fierbinţi Spre alei mele inimi arzânde rugăminţi.
sâmbătă, 31 mai 2025