Zarva lumii

Zarva lumii nu mă mai incântă;
Duhul rău în inimă-mi impmlântă
Sabia urată și tăioasă-
Domnul vieții însă nu mă lasă.

E cu mine-n vremurile grele
Și m-ajută să răzbat prin ele.
Sunt în foc zvârlit-focul iubirii
Unde ard de dorul nemuririi;

Sunt zdrobit de teascul lui cel mare
Preschimbat în vin pus în pahare.
Trupul fie-mi pâine nedospită
Jertă pe altarul sfânt primită ,

Până va veni din nou,cu norul ,
Să mă ia la El ,cu tot soborul.