ZBOR DE COCORI

ZBOR DE COCORI

Vă-ntoarceţi albi cocori şi nu vi-e teamă
Că primăvara vine în zadar.
De dorul meu voi nu aveţi habar.
Treceţi spre nord şi nu mă luaţi în seamă.

Vă urmăresc cu ochii şi cu gândul
Cum treceţi către cuiburile voastre.
Sunteţi urmaşii păsării măiestre
Şi mângâiaţi cu aripe albe, vântul.

Aş vrea să zbor cu voi cât mai departe.
Să mă ascundă razele de soare.
Nu cred în nici o viaţă viitoare.
Nu cred în nici un fel de sfântă carte.

Cred doar în ochii care m-au minţit
Lăsându-mă să sper şi să visez.
În faţa lor să suflu nu cutez.
Eu îi iubesc, doar ei nu m-au iubit.

Ei n-au crezut şi nici nu vor să creadă
Că tot ce-am spus n-au fost numai cuvinte.
Nu vreau şi nici nu pot să-i smulg din minte.
Cortina după primul act să cadă.

Să-nceapă-n viaţa mea, deci, actul doi
În care nimeni să nu mă găsească.
Cât mintea mea mai poate să iubească,
Cocorii mei, hai, luaţi-mă cu voi!