Îmbrăcată în matasea dimineții zbor prin tărâmul sufletului precum un fluture îmbrățișat de razele soarelui, un zbor zglobiu cu aripi albastre și luminoase... Așteptând să mă nasc în cuvânt îngenunghez în fața gândului, un altar în care poezia prinde contur... Îmi scutur sfiala din frumusețea genelor și-ncep a fredona o melodie în care cuvântul, precum un fluture, tresare zburând pe-o floare dintr-un colț de cer... O liniște mă cuprinde la capătul timpului obosită de atâta zbor în cerc un zbor de sentimente contradictorii mereu schimbate în tărâmul iubirii... Nimic nu mă mai sperie nimic nu mă mai surprinde nimic nu mă mai disperă toate-s liniștite în vise limpezite... Mă cuibăresc precum un fluture pe petala unei flori și-mi tac orice întrebare desenând ambigu o nouă zi din ianuarie...
sâmbătă, 31 mai 2025