cu o mie de cai poți cumpăra o scară spre cer dar liniștea cu glas de greier nu o poți hașura stând la fereastra ovală a cerului cu pintenii înfipți în talazul ierbii câte secunde dorm în lanul de veghe șchioape de infinitul o sau de interminabilul a? număr stelele care înrămează cerul unde se scaldă luna rotundă ca o zecimală vor apune iubiri în filigran iar noi vom sparge fosforul secundelor mângâind coama cuvintelor ce îmi flutură peste umeri respir sarea albă pe lună plină /sepie a mărilor înstelate/ cine își va înneca sorții cine aburul nopții îl va ancora lângă mal?