Zidul

Pe colina de sub 
Munte,
Printre maci şi buruieni,
Singur 
Şi cu flori pe frunte
Este-un zid 
Printre buşteni.
Putea fi 
În altǎ parte,
Fǎrǎ flori, 
Fǎrǎ culoare,
Biciuit de vânturi 
Sparte
Şi de razele 
De soare.
Însǎ nu ştiu ce destin,
Ce intenţie, 
Ce vrere
L-au suit cu un suspin
Peste marea lui 
Durere.
Unii vin  
Şi se-nchinǎ
În tǎcere,
Alţii-şi fac 
Doar o nevoie,
Fǎrǎ s-aibǎ  
Niciun
Trac.
Dacǎ-n el încǎ-i ascuns
Sufletul  de-odinioarǎ,
Îşi va potoli 
Un plâns
Ce îl sapǎ 
Şi-l doboarǎ.
Încercând 
De multe ori
Sǎ mai pǎcǎleascǎ 
Moartea,
Simte cǎ 
Nu mai învie,
Însǎ ştie 
Cǎ îl mai pǎstreazǎ 
Cartea.