La vârsta adolescenței cuvintele luptă corp la corp cu omul spinările se îndreaptă din aplecarea de o clipă curg șiroaie de silabe tot ce nu poate fi omul în ambalajul lui de carne verbul a iubi este ucis și lăsat să putrezească pe dușumeaua călduță din lemn a inocenței urmează zile de praf și caniculă umbra întunecată a verbului se ridică ca un subiect interzis ca un oaspete nepoftit o haină groasă la plus treizeci de grade peste sufletul ce a uitat calea directă spre Dumnezeu