Și visurile costă, Dar tre' să ai răbdare, Omul se naște gol Și tot așa și moare. Se ard momente multe Și clipe spulberăm, Cerșim apoi secunde, Privim un suflet gol. Un nume scris pe foaie, Un gând rătăcitor, O lacrimă ce cade În drum spre viitor. Oglinda zace aruncată Și cine ar putea? Să spună azi Că poate mâine Noi nu ne vom schimba? Și suflete de-a drept plecate În semn de rău augur Căci inima tot vrea iubire Iar noi o omorâm. Orgoliul naște răutate Privește ce-am ajuns! Clădim betoane reci și surde, Rănim acest pământ.. Când oamenii vor înțelege Va fi mult prea târziu, Suntem ființe minunate, Dar noi ne urâţim..