Zis-am unui pic de roua

Copila apei,sora norilor şi-a ceţei,

Cristal fragil învăluit în boare de fineţe,
Temut te-aşezi pe-un fir de iarbă, pe-o petală,
Zvârlindu-le câte o haina senzuală.

Porneşti din aburi ce se-adună laolaltă,
Frumoasă damă zugrăvită fără dalta.
Tăcut apari în toiul nopţii sau spre seară,
Ziua te-ntorci, misterios, la nori în gara.

Te-absoarbe huma când aluneci de pe-o funza
Se-admira-n tine gâze mici şi-o buburuză
Iar de te-atinge, cu-a lui raze, domnul Soare,
Zărim îndată o steluţa arzătoare.

Copila apei,sora norilor şi-a ceţei,
Tu bucuri lanurile-n pragul dimineţei ,
Eşti dragă ierbii şi în somn orice petală,
Zice că vraea să poarte haina-ţi senzuală.

Versuri: © Liuba Sârbu, Martie 25/2015