Cum trece ziua fără rost prin acele de ceas stricate, iar clipele, venind anost, vorbesc întruna de păcate. N-am înțeles deloc ce vor din sfada lor amețitoare, trecând nestăvilite-n zbor ca umbre reci pe trotuare. Le auzeam, fără să vreau, șoptind necontenit haine că n-aș dori deloc să stau să ne iubim după cortine. Și mă durea disputa lor, rupând tăcerea absolută, din franje false de amor căzute-n umbra nevăzută. Dar fără veste se-auzeau bătăi cifrate dinspre ușă iar acele de ceas săreau de pe cadranul fără tușă. Știam că ai venit din nou din karma unui vis luată să mă alinți cu un ecou în seara zilei fără dată.
sâmbătă, 31 mai 2025