ZMEU Copil fiind am înălţat un zmeu, Cu greu îl mai zăream de pe Pământ, Uşor, îl agăţasem doar de vânt Şi am crezut că va zbura mereu Pe aripi din hârtie foşnitoare Şi două rândunele desenate Cu tuşul luat din gânduri vinovate, Un zmeu zburând furiş din floare-n floare. Copil fiind simţeam cum zboru-i dulce De flutur eşti cu aripi colorate, Habar n-aveam ce trecatoare-s toate Şi-o clipă doar ce poate a-ţi aduce! Roiau albinele să strângă miere Cărând mereu recoltă către stup, De ce să car şi spatele să-mi rup În loc să caut propria mea plăcere În zborul unui zmeu frumos pictat? Trecut-au ani cu grabă nepermisă Ce nu încap în vreo istorie scrisă. Sunt Doamne, în păcate, prea bogat! Şi trântor să fi fost lângă albine În amintiri cioplite cu aldine, Iubirea mea, nu m-aş fi rupt de tine!
sâmbătă, 31 mai 2025