Lumina ce apare la orizontul vieţii ne este călăuză, în timp, către apus. În tinereţea noastră ne place asfinţitul şi cerul plin de stele, când luna este sus. Iubim şi neagra noapte cu cerul plin de nori, soare avem în suflet, când roua cade-n zori. Privim la orizont cum soarele se-nalţă, incandescent şi mândru, să fie cât mai sus. Săgeţi fierbinţi trimite, ne luminează calea, celesta lui trăsură ne poartă spre apus. În suflet purtăm doruri, şi ne creştem copiii cu demnitate-n suflet şi dragoste-n priviri. Dorim să-i înţelegem, le arătăm cărarea, le dăruim din inimi eternele iubiri.
sâmbătă, 31 mai 2025