Zvon de primăvară

Pe-ale timpurilor spume
Și-ale vânturilor ruguri,
Peste troița din culme
Gâște vin în vremi de muguri.

Glasurile sunătoare
Ele-n primăvară toarnă
Parcă au adus din zare
Înălțările de goarnă.

Care ne-ar vesti și nouă
Zăboviți în raze-nfrânte
Că ne vine-o vreme nouă
Cu-nvierea să ne-ncânte.

Cu-aripioare de petale
Și cu zbaterea de fluturi,
Cu-nfloriri de brațe goale
Înspre dalbele săruturi.

Ca să credem că nu toată
Viața-i numai dor ce pleacă,
Dar mai bate pe la poartă
Și norocul câte-oleacă.

Și răspunsul se întoarce
De la visele trimise
După împliniri de pace
Și-orizonturi nedescrise.

Să nu ne-nvățăm tristețea
De-a ne fi obișnuită,
Însă-n inimi tinerețea
S-o trăim nețărmurită.
Victor Bragagiu
victorbragagiu. blogspot.com