*ei și noi – ca o injecție letală* mai iute bătrâne un cartof o ceapă lângă un morcov și-o pâine ți-or fi de-ajuns în dimineața târzie cutia de lapte de ieri și cele cinci ouă un festin așteptat cât mai rar să se-ntâmple pe-o bordură de stele pe care doar îngerii pășesc ușor ca o boare când aripa li-i frântă ai grijă de rafturi bătrâne nu pune în coș prea multe produse mișcă mai iute bătrânele tălpi obosite să nu-mi calce pe bătătură orele hărăzite doar mie lin să îmi curgă nu mai citi etichete când supa așteaptă să dea în clocot acasă la foc mic supusă precum speranța de viață pusă la fiert în ibric hei bătrâne stai acasă cu tine încadrat de criptele – ziduri dăltuite de-un sânge prea năvalnic să-și vadă în târziu asfințitul poți urca în vitralii visul zdrumicat de copitele vremii din urmă plânsetul mamei închis în urna copiilor decor abstract înșurubat cu piroanele inimii în tronul puterii de unde cel fără de umbră străin oricărei emoții frământă aurul vieții în mâlul unui virus capricios și bulimic hoinar pe șoselele gândului și lovind ca un gâde cu securea inspirului egal în carnea subțire a pruncului precum și a celui spălat de apusuri și care a pus în hamuri planeta și-acum îi dă pinteni în focul subtil din adâncuri strig iarăși nu ieși bătrâne să ne iei aerul și mirosul de iarbă ți-am tolerat prea destul neputința de-a fi tare în coate și oțel în călcâie când murdărești cu poveți necerute carosabilul oaselor negre corbi în picaj lasă poleială de fum să îmbrace singurătatea ce tremură în borne de timp fără vene și-o tribună înalță în picior de ciupercă atomică hei tinere auzi cum pe-o bordură de stele îngerii țes în gherghef de aripi și taine lumina pe care tu ți-ai vândut-o meschin ca un iuda pe-un argint găurit ca o sită de neantul din tine
sâmbătă, 31 mai 2025