A înmugurit iubirea Când nourii se limpezesc, ca și gândul aţipit Și iar înaripatele brăzdează cu prezenţa zarea, Privesc tăcut cum primii veseli muguri s-au trezit, Zâmbind sub alintarea delicată a razelor de soare. Și-așa, surâsul tău timid în colţul gurii, Mă face să zâmbesc, pierdut în gânduri Și-ţi urmăresc al pasului tău frumos umblet, Fără să știi că-ţi sunt captiv în zâmbet. Marea te-mbrăţișează ca pe-o răsfăţată, Cu sărutări ţi-atinge pasul prins de val... Nimic nu-ţi tulbură privirea-nseninată Și pescărușii te-nsoţesc ca-ndrăgostiţii, pân' la mal. Eu te petrec cu gândul până ochii mi te pierd, Te-nghite marea cu îmbrăţișările-nspumate... Neputincios mă simt ca un copil timid...te chem, Dar marea mi te-napoiază parcă mai frumoasă. În soare, părul tău strălucește ca nisipul, Ca o sirenă te unduiești, apropiindu-te de mal... Iar inima mea se face tot mai mică, Oare o să cutez să mă arunc cu tine dus de val? Ochii îţi scapără reflecţiile apei cristaline, Surâsul tău încă mă poartă printre codri verzi... Iubirea mi-a înmugurit ca primăvara-ntreagă Și te urmez oriunde, fără să mă-mpotrivesc.
sâmbătă, 31 mai 2025