E iar Septembrie,e toamnă Din nou purtăm cojoace fistichii Din nou,destinul ne condamnă La pictogramele-arămii. Copacii duc un dor de moarte De florile ce le ornau coroana Poetu-n filele de carte Nostalgic povestește toamna Într-o nuanță caldă,arămie E totul îmbrăcat,ca-n sărbătoare Cad frunzele de pe copaci,din vie Și tractorașe ară prin ogoare. Cu frunze ce au sufocat pământul O regăsesc a nu știu câta oară S-a instalat cu-ntreg avântul În a mea scumpă țărișoară A pregătit terenul pentru iarnă Doar gri și alb în curcubeu Miroase-n jur totul a toamnă Și-a tine miroase și sufletul meu!