Timpul dispare prin spaţii pustii, Dispare din vise, în toamne târzii, În întunericul aspru din sufletul ars, Se-ascute suflarea de vânt sideral… Te vreau alături, dar tu nu vii, Te-arăţi fantomatic pe câmpuri pustii, Pe alba zăpadă subţire ca frunza, Când toamna şi iarna par că dau buzna. Sunetul greu de metal ruginit, E cel mai bun martor că nu am trecut Din lumea tăcută de început, Spre viaţa reală sau Absolut.