Acuma cintecul s-a sfirsit. Nu stiu de-i bine ori rau. Din frunze-am cintat. Dumnezeu, linga mine stind, mi-a soptit. De fapt nu era Dumnezeu, era pom. Si citeodata-avea glas de om. "Sarbatoreste, mi-a spus el, aceste cimpii dezmierdate si creste..." Si ca o pasare neinvatata m-am apucat sa cint. Eram mirata si bucuroasa, si nici n-am simtit cum trece anotimpul fericit ! Zburati, cintece, zburati departe, scuturati-ma de pamint si moarte, si preamariti natura-n care inca e liniste si-ntelepciune-adinca.
sâmbătă, 19 aprilie 2025