cheia sol amore mio nu descuie lacătul buzelor stă zâmbind la capătul portativului schimbând sensul orelor care îşi deapănă propria simfonie vezi coarda aceea tensionată prea întinsă între ieri şi mâine dar prezentul nostru unde e pe care latură a cubului te-ai aşeza să mă aştepţi şi până când se vor spune despre noi poveşti ai căror protagonişti nu am fost niciodată spune-mi tu de unde ai începe ca eu să pot scrie finalul romanţei *** știu să solfegiez portativul trupului tău corzile sună suav sub atingeri niciodată prea tensionate să nu le înţeleg capriciul nu-i loc pentru noi la mesele tăcerii te aud vorbindu-i îngerului pe care-l aşezi în brad în fiecare iarnă murmurând Ave Maria fiecare anotimp îşi scrie povestea aparținem tuturor şi nimănui protagoniști ai actelor apoteotice cortina ne prinde pe scenă întotdeauna pregătiți pentru bis îți distilez secretele inimii într-un poem alb ca sărbătoarea care dă buzna peste noi finalul romanței amână-l liliana trif & ioan grigoraș