Acum, ți se încheie odiseea, Bogat și frumos ți-a fost episodul, Azi, vântul îți plânge melopeea Și ciorile îți cântă prohodul. Copacii își scutură veșmântul Îngenuncheați de întristare Iar pana își plânge cuvântul Cu prea adâncă resemnare. Azi s-a jertfit ultima frunză Pe altarul iubirii supreme, Adio,Toamnă,frumoasă muză, Te arhivăm în suflet prea devreme! Nori de zăpadă apasă pământul Și bruma pe tâmple se așterne, Cu fire de argint ne țesem cuvântul În cartea poveștii eterne. Dar...cu speranță așteptăm Oricâte toamne vom primi în dar Și-am vrea la infinit să întomnăm Frumosul vieții calendar.