Adjurare

Adjurare
 
Sub cupola rece-a lumii, 
Eşti Tu, Flacără Divină..
Spune-mi, Tu, acum, cea taină, 
Cum mă-ntorc iar spre lumină?

Căci mă simt nepotrivit, 
În atâta-ntunecime,
Merg prin lume, rătăcit, 
Ispitit de nimicime.

Văd prăpastia ce crește, 
Între aur și nisip,
Al Tău suflet înflorește, 
A mea viață, grea la chip..

Să Te simt, pe Tine, Doamne 
Și să fac a Ta voință,
Să calc drept prin astă lume, 
Cere mare stăruință!

Să mă ierți, că-ndrept a spune, 
O asemenea minciună,
Adevarul Tău se-neacă 
Sub a răului tăciună!!

Și Îți simt a Ta mâhnire, 
Pentru răul ce ne-apasă,
Dar și mâna Ta cea blândă, 
Când m-așez la orice masă.

Eu te rog din al meu suflet, 
Să aduci prin voia-Ți bună,
Pentru om, cinci zile soare 
Și doar două de furtună!

Să ai grijă de noi toți, 
Căci procletul crește mare..
Duce-n Rai, Te rogu-Ți Doamne, 
Toate zilele-amare!
cz