Un glas timid m-a întrebat: - De ce compui? De ce tot scrii? Zâmbind, l-am lămurit: - Scriu pentru sufletul meu! - Și cum de-ți vin idei? - Mergând, privind, muncind, ascultând, mătăsuri de inspirație îmi mângâie mintea, fâlfâiri de gânduri mă invadează, valuri de cuvinte vrăjite mă inundă... Și-atunci simt amețitor cum viața ia noi sensuri. Găsesc un alt „eu”, parcă mai bun, mai năzdrăvan, mai blând, mai sentimental, poate chiar mai uman. În transă, las celălalt „eu” s-așeze pe hârtie lumea sa feerică. Fascinată, citesc și îmi dau seama că mă recunosc. Eu pot fi oricând alt „eu”, dacă știu să trăiesc, să visez trează fiind, să iubesc!
sâmbătă, 31 mai 2025