De dimineață, într-o zi de început de toamnă, Până să mă " trezesc" , până să bag de seamă, Plimbâdu-mă cu cel mai bun prieten printre blocuri Și auzind în depărtare niscavai tocuri, Doi porumbei în zbor pe sub copacii plini De roadele prea multe de te-nchini, Aproape mi-au atins cu-aripile-ncordate Părul zburlit, de m-am udat pe spate. Sărmanii, urmăriți de-un uliu fioros, Ce le-a întors pacea inimii pe dos, Înfricoșați de moarte, tot strigau La ajutor...mi se făcuse rău Gândindu-mă la gingașele păsări Că n-ar mai fi putut ține cântări... Deodată vreo patru coțofene Care-și cătau de dimineață-n pene Câteva resturi de puf răscolit De somnul ce mintea le-a toropit, Au început a țipa-ncrucișat Ca pe uliu să-l vadă-ndepărtat De bieții porumbei a căror piepturi Aproape că se defăceau în sferturi... Vreo zece vrăbiuțe dintr-un tei Cu grabă l-au trezit pe nea Grivei (Ce dormea liniștit lângă tulpină) Ca porumbeilor în ajutor să vină! Deodată, zburătoarele, cu toate, Porniră înspre uliu ce pe spate Simți fiorul fricii fiindc- odată Viața i-a fost amenințată De dumnealor...în număr mult prea mare Și s-ar putea să nu aibe scăpare! Așa că coborâ într-un picaj Iar domn Grivei... îl prinse cu curaj De gât când ajunse sub tei. "Nu te mai lua de porumbei!" Spuse cu gura plină domn Grivei...
sâmbătă, 31 mai 2025