Am să te-mbrac în poezie

- Ca un student în prima sesiune,
Restanțier la dragoste pe viață,
Aștept să-mi înflorești în pat, minune,
Să-mi dai din sânul tău o dimineață,

Să fac din ea un pardesiu de vise,
Din părul negru o eșarfă moale,
În pieptul tău să simt că sunt închise
Când armistiţii dulci şi când răscoale.

Să-ți desenez cu buzele-o romanţă
Din rime,-apoi să-ți împletesc o ie
Şi-abreviind în gând orice distanţă
Să te îmbrac în strai de poezie.

- Să fie pur şi simplu o-ntâmplare
Că pari expert în orice teorie,
Tu-mi ceri de fapt o reexaminare
Deşi am studiat mai mult de-o mie

De nopţi în care trupurile noastre
Erau metale-ncinse de dorinţă
Şi-n loc de braţe aripile-albastre
Purtau spre cer o unică credinţă

Şi iartă-mă de nu ţi-am spus vreodată
Că viaţa-n lipsa ta-i o agonie
În ADN-ul meu codificată
Din ziua-n care am fost o poezie.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif