Lacrimă după lacrimă ca aurul Topit în retortele de pară Ale soarelui, ochi luminos de sticlă Pogorându-se pe nisipul încins Al dunelor lunare de la Indiana. Limbi de foc, nestins incendiu Devorând deşertul tolănit Pe pieptul asudat al colinelor Până când noi toți ne-am prefăcut În crisalide transparente, elitre Din care se evaporase umbra. În avatarurile imaginației În somn toropit de căldură Un copil visa grădini de purpură Șerpi însetați căutând aer Printre flăcări rostogolindu-se, Demonice iele dansând Desculțe pe nisipul fierbinte. Până când seara a căzut Prăbușindu-se de căldură la maluri. Un trandafir de umbră înflorind Ca o rană însângerată a amurgului Răscolită de amețitele vânturi. Și-n toropeala amiezii de vară Pe coamele înspumate și tulburi Ale valurilor și în văzduh mohorâtă Se pregătea să vină la dune furtuna. Copyright © 2017 Marin Mihalache
luni, 16 iunie 2025