Din pădure, sângerau copaci Verdele, din frunze-n reverii, Lumi sublime-n glasuri de copii Amintiri în care poţi să zaci. Îi priveam cu-nduioşare lină, Le citeam în vârfuri luni, amurguri Lângă mine germinau vulcanic, muguri, Îmbătaţi de dor şi de lumină. Vine vremea să-nverzim deodată, Vine vremea să fugim din crâng Facem flori şi creştem, dăm în pârg Însă nu ne coacem niciodată.
sâmbătă, 31 mai 2025