Se consemnau abuzuri tot mai des, fugeam să ne ascundem în alţii, dădeam nedumeriți tot peste noi și peste-aceleaşi pete obosite, cu ochii-l întrebam pe înţelept de ce întregul pare jumătate, de ce din jumătăţi rămâne scrum, zâmbea, în casa doar de el știută mai pâlpâia povestea lunii și-a-mbrățișărilor rămase-n drum. Ne-a spus: nu sunteți destul de apoşi, nu curgeți cu valul pornit să iubească, n-am înţeles ce ne lipsea şi ne-am întors la vechea lacrimă, urâtă, călătorie uscată pe obraz. Deasupra noastră ploaia aştepta să ne umple voioasă paharul, uimire să lase pentru când o vom bea regăsită mireasă la izvor. Ascuns după nori, îmbrăcat de paradă, gata să ne curme căderea, soarele stătea în picioare ca o bună vestire.
sâmbătă, 31 mai 2025