AMURG

AMURG

Departe, între dealuri amurgeşte
Şi valuri de aramă clocotindă
Au inundat pădurea adorminda
Cu freamăt molcom care străluceşte.

Apolo-şi joacă degetele fine
Pe strune de văzduh înmiresmat.
În metru antic, moale-leganat,
Se duce ziua iară noaptea vine.

Privighetori au adormit cu toate
Şi izvoraşul şopoteşte blând.
Va adormi şi el curând - curând,
Vegheat de ale nopţii nestemate.

Doar eu şi luna ascultăm tăcerea
Nerăbdători să te-auzim când vii.
Pe lac aleargă umbre fumurii
Şi-oglinda lui mângâie adierea.

Aş vrea să mângâi părul tău molatec.
Să te sărut şi să te strâng la piept.
De mii de ani îmi pare că te-aştept,
În marea nopţii, veşnic singuratic.

Aş vrea să-ţi simt pe pieptul meu căpşorul
Şi mâna ta să mă mângâie blândă.
Să fii a mea şi gura ta arzândă
Să îmi aline dragostea şi dorul.

Mă prinde noaptea-n braţe şi dansez
Un vals ciudat cu stele căzătoare.
Cât te iubesc, nepreţuită floare!
Curând am să adorm să te visez.