Te-am căutat peste tot... printre ape, printre palmieri și ghețari,... prin scorburi săpate cu dalta timpului, în sânul moașterei bătrâne, Și în oglinda Frumoasei Albă, și, obosind, am adăstat... o clipă întinsă, sub resemnare. Răsfoind o carte, în intimitatea regatului meu, De ce a trebuit să mă privești pe sub gene, Ca pe un cerb, prințesă transformată-n căprioară?... Oare nu ai știut,încă dinainte să te adăpi la izvorul meu, Că voi vedea alb, sub marea cu care erai înveșmântată? Ți-am pus brățară de lână toarsă de fecioare oarbe... Oare nu știai că te-ai logodit, atunci, Pentru întâia oară, după ce-ai băut din lumină? Acum... ești regină. Mărul tău e copt, și frunzele s-au făcut de aur... Unde vrei să mai fugi, acum, După ce ai găsit adolescența așa cum era_ Nerănită?...