peregrinând prin lumea poeziei văd oameni care-și toarnă-n vorbe iadul femei visând băieți înalți ca bradul bărbați luptând cu duhul acediei în versuri răsturnate-n aer rece îndrăgostiți de taină ce-ar petrece povestea lor în vis de nu se poate îmbrățișarea din realitate mai văd esteți ce-și varsă-n van revolta pe degradarea cântului celest și-ar arde cu arțag toată recolta de buruieni a scrisului modest - totuși un sfânt mister poet mă ține: candoarea poeziei vii din tine.