Odihnă-i iarna. Osteneala-și cată, după atâta trudă, un răgaz, iar truditorul vede-a lui răsplată și pacea-l potolește pe viteaz. Iar vara-i freamăt ce, hrănit de soare, se împlinește copt în tot ce-i viu; în toamnă este binecuvântare bogată-n rod sub straiul auriu. Dar primăvara este mai frumoasă că-n ea-i magia ce a fermecat natura să se-mbrace în mireasă și să tresară lutul înghețat. Pe ger călcând, sfioasă-n haine noi, ea cucerește blând, fără război.